deutsch english español
   
   

Participant: Stefan Roman
Perioada: 21 august 2002 - 3 martie 2003
Zona: Cordiliera andina si altiplanoul din Peru, Bolivia, Chile si Argentina, bazinul Amazonului bolivian, Patagonia
Distanţa: 7088 km


Informaţii utile
Etapele Transandina 2002 - 2003

Mendoza - Santiago de Chile
 

Mendoza - Santiago de Chile
25.11 - 28.11

 
   
 

 

După 5 zile de pauză cu prietenii din Tuebingen în Mendoza, am plecat luni spre Santiago. Doream să ajung neapărat pe data de 28, având o invitaţie la un cocktail dat de Ambasada României din Santiago, la hotelul Marriott, cu ocazia zilei naţionale. Sunt mai întâi 210 km de urcare pe valea Mendoza până la tunelul Cristo Redentor, după care urmează o coborâre de 65 de km până la Los Andes.
Primii 30 de km sunt plani, din Mendoza pe autostrada spre sud, după care începe urcarea pe valea Mendoza. Este o urcare uşoară, fără mari pante, dar cu multe urcuşuri mici şi coborâri de-a lungul văii.

Am ajuns pana la Potrerillos, unde m-am oprit la Argentina Rafting , o echipa ce organizeaza ture de rafting pe raul Mendoza, ture de calarie si drumetii in zona. Am stat pana noaptea tarziu la povesti cu ei, cu mult asado, vin rosu de Mendoza si mate. Asado-ul este o institutie pentru argentinieni. Este gratarul care-l faci cu prieteni sau cu familia. Se face in familie in fiecare duminica iar cu prietenii cat de des posibil. Asadorul pune carne din diferite parti ale vacii, carnati si sangerete pe gratar in cantitatii neobisnuit de mari pentru noi europeni (se calculeaza cel putin 500 g de carne pe persoana). El este responsabil pentru hranirea grupului. Carnea se acompaneaza cu un chimichurri, un sos iute, salata si paine. Mate-ul, care se serveste dupa mancare este iarasi tipic pentru toata regiunea, incepand din Paraguay, Uruguay, Bolivia si Argentina. Sunt niste ierburi seci (ca si ceai) ce se pun intr-un pahar de lemn, se toarna apa fierbinte peste si se suge cu o bombilla. Este ceva foarte social, fiindca dupa 3-4 guri se termina si se da mai departe, facand turul mesei. De 2 saptamani beau zilnic mate.

Marti dimineata, am plecat apoi spre Uspallata, aflata la 1900 m altitudine, intr-o zona plana de podis cu multa agricultura. Sunt 50 de km de la Potrerillos. PROBLEMA: pe la ora 11 incepe iarasi un vant puternic, din amonte, adica in permanenta din fata. Urcarea nefiind grea, puteam sa pedalez bine fara vant. Dar cu vant, in cea mai mica viteza pe drum plan.... candva nu am mai avut chef si a oprit un jeep care m-a dus ultimii 15 km la Uspallata. Acolo am baut vreo 3 litrii de suc si am facut o mica pauza, dupa care am plecat mai departe spre Chile.
Primii 10 km au fost ok, cu toate ca vantul devenea tot mai tare. Dupa 2950 km mi-am pierdut prima data nervii cu adevarat. Drumul urca, incepea sa se intunece, era doar nisip si piatra in jurul meu si vantul ma obliga tot mai des sa ma dau jos de pe bicicleta si sa imping. De cateva ori m-a si doborat de pe bicicleta. Cateodata de abia puteam sta in picioare si trebuia sa-mi tin sapca sa nu mi-o ia vantul. Totul ce nu era fix pe bicicleta facea un zgomot ingrozitor - chingi, puloverul de pe mine... ma tot gandeam sa ma intorc cei 20 de km pana la Uspallata, sa ma duc la un alojamiento si sa mananc un gratar. La un moment dat, chiar m-am intors vreo 500 de metrii. Aia au fost foarte usori- nu a trebuit sa pedalez ca ma impingea vantul. Am sprijinit bicicleta de un stalp si am inceput sa zvarlu niste pietre pana in Chile si sa injur vantul. Eram asa de nervos si nu stiam ce sa fac. Urland asa tare, m-a durut gatul... asa ca m-am linistit. Cumva, nu stiu cum, s-au mobilizat niste forte in mine, si am mai mers 8 km pe o urcare, in cea mai mica viteza, in picioare pana la un pod - valea Picheuta. Acolo mi-am trantit cortul sub pod, singurul loc ferit de vant. Si pana la urma am avut o seara foarte faina, m-am spalat in paraul cu apa de 5-6 grade, am incazit o conserva de carne si apa pentru mate. Apoi am mai stat in cort, cu 2 lumanari si am citit ceva. Am dormit ca lemnul si dimineata urmatoare am pornit la prima ora, ca sa nu mai prind vanturile.
Am facut 22 de km, pana in urmatorul sat, inca 3 km de urcus dupa care a venit vantul. Un chilean simpatic mi-a urcat bita in dubita si m-a dus pana la Puente del Inca. De aici, la 4 km se afla un punct de belvedere asupra varfului Aconcagua.

Doua ore am facut aici pauza. Am continuat apoi urcarea, inca 15 km pana la tunel Paso Sistema Cristo Redentor, unde o duba m-a trecut pe cealalta parte (este interzis cu bicicleta si practic imposibil- doar doar benzi inguste). A urmat o coborare in viteza (in ciuda vantului foarte puternic din fata) prin Portillo, Rio Blanco pana la Rio Colorado. Pe margininea unui rau mi-am pus cortul si am baut in liniste o bere Cristal.

Joi, am pedalat ultimii km pana la Los Andes. Cu busul m-am dus apoi la Santiago de Chile - direct la ambasada sa fac o poza cu steagul si sa ma interesez de cocktail.

Cu Dorothea (o prietena din Cluj care studiaza aici pentru un semestru) ne-am dus la Marriott si ne-am umplut burtile cu tot felul de bunataturi- sarmalute, carne de vita rotisata, branzeturi, prajituri si fructe. Am tras si niste vinuri bune si am incheiat totul cu un pahar de whiskey.
Ieri si azi m-am plimbat mult prin Santiago, o adevarata metropola mondiala- cladiri moderne, un centru interminabil cu sediul multor organizatii latino-americane. Azi voi face o salata de vinete, ca mi-e un dor de mancare de acasa de numa-numa.
Marti voi merge cu busul pana la Los Angeles sau Temuco, la 500 resp. 750 de km sud de Santiago, de unde ma asteapta ca. 3500 de km pana la Ushuaia.

 
     
© www.stefanroman.com 2001 - 2009
vizitatori