deutsch english español
   
   

Participant: Stefan Roman
Perioada: 29 - 30 iunie 2006
Zona: Vulcanul Misti, Arequipa, Peru
Altitudine: 5822 m

 

Cu cei 5822 m, vulcanul El Misti din sudul Peru-ului (la baza căruia se află oraşul Arequipa) este unul dintre cele mai simple ascensiuni la astfel de înălţimi.
Numeroase agentii de turism organizează tururi de 2 zile pentru ascensiunea vulcanului. Preţul variază între 40-60 USD, incluzând ghid, transport cu maşina până la baza vulcanului la 3660 m, ceai cald şi o mâncare caldă (supă) în tabăra de bază.
Eu m-am decis însă să fac ascensiunea pe cont propriu, motiv pentru care voi descriere şi traseul şi posibilităţiile ascensiunii.
Echipamentul necesar pentru această tură este cel obişnuit pentru ture de munte, doar că temperaturiile scad noapte până la minim -10°C. În mod obişnuit nu este nevoie de colţari şi piolet.
Eu mi-am luat cu mine 6 litrii de apă şi mâncare pentru 2 zile, deşi a doua zi este una scurtă. Am avut biscuiţi integrali în loc de pâine care ocupă mult spaţiu şi se uscă, 2 avocado, 2 roşii, 4 ouă fierte, cabanoşi, caşcaval, marmeladă, 3 kiwi, 3 mere, 2 banane, iaurt, 2 pungi cu tăiţei, 3 plicuri de ceai plus MSR-ul. Haine: pantaloni lungi de bicicletă (excelenţi pentru trekking), un tricou, izmene, pantaloni şi geacă windstopper/goretex, 2 polare, ciorapi de lână. Cortul, salteaua şi sacul de dormit ca şi echipament indispensabil au îngreunat şi ele rucsacul, având la plecare o greutate de 25 kg.
Dimineaţa la 6 am plecat cu microbusul spre Chiguata (1,2 soles), din care m-am coborât în dreptul drumului care duce la intrarea în poteca de urcare. Sunt în jur de 6 km şi o diferenţă de nivel de 560 m. Intrarea în potecă se face în locul în care întorc maşinile care aduc turiştii (3660 m). Aici am întâlnit un grup de studenţi americani cu doi ghizi care îşi făceau bagajele pentru a începe urcarea.

mistiweb.wmv - 9:40 min 10,3 MB
El Misti - map 1 - parque coche
Vedere din intrarea în potecă la 3660 m, deasupra parcării. Altitudinea de pe perete este greşită. Secţiunea de fotografie se poate mări.

Din acest loc sunt în jur de 5-7 ore de mers până la taberele de bază. Prima se află la 4650 m cu loc pentru 5-6 corturi, cea de-a doua la 4800 m cu loc pentru 8 corturi. Există în potecă şi mai sus, la ca. 5000 m un mic loc unde eventual se poate instala cortul, dar efortul de a urca tot echipamentul până la acea înâlţime este mare.
Poteca pleacă din parcare urcând pe o mică creastă cu înclinaţie mică pentru vreo 40 minute, după care se traversează spre stânga o ravenă, continuând urcarea uşoară. La un moment dat se vede o dună de nisip vulcanic, care se traversează spre stânga, după care se continuă pe creasta de bolovani până la prima tabără de bază. Poteca este bătută dar trebuie avută atenţie pentru a nu o pierde. Din prima tabără de bază se observă mai sus următorul grohotiş de stânci mari, deasupra căruia se află a doua tabără de bază, la circa 45 minute de mers. Aici, pentru cei fără aclimatizare corespunzătoare deja se face simţită altitudinea. Mare parte din drum am mers singur, doar la locurile de pauză mă întâlneam cu grupul, ei fiind şi cu echipament mai uşor şi fără primii 6 km de la şosea spre potecă.

 
El Misti map 1 - parque coches - 3660 m El Misti - map 2 - campamento 1
El Misti - map 1 - parque coche
Vedere dinspre 1. tabară (4650) spre a 2. tabără şi poteca de urcare spre vârf.

Cu cât avansam, paşii deveneau mai grei, respiraţiile mai profunde şi rucsacul mai greu. Ideea era să-mi pun şi eu cortul lângă cel al grupului şi să pornesc următoarea dimineaţă cu ei în traseu. Pauzele care le făceam erau tot mai dese, trebuia să ma aşez şi să-mi dau jos rucsacul de pe spate pentru a mă putea relaxa, mişcare care consumă şi ea energie. Pe la 4000 de metrii grupul deja se distanţa de mine. Puteam însă să văd pe unde mergeau şi ghizii mi-au descris locul unde îşi vor pune cortul. Paşii erau tot mai mici şi mai grei.
Ajuns în prima tabară de corturi care era goală (era singurul grup în acea zi care urca) am mai apucat să văd pe unde au urcat cei din grup spre cea de-a doua tabară şi am văzut că încep să-şi pună corturile. Sunt 150 m diferenţă de nivel şi vreo 800 de metrii distanţă. Poteca o ia prin partea de mijloc-dreapta a grohotişului pentru a urca pe micul platou deasupra lui. Eu n-am găsit-o, aşa că am luat-o direct spre locul unde i-am văzut ridicându-şi corturile. Această porţiune a fost cea mai dificilă, fiind şi obosit şi aici deja simţindu-se lipsa de oxigen. La ora 17 am ajuns şi eu acolo, mi-am ridicat rapid cortul şi mi-am gătit nişte tăiţei. Apusul de soare şi priveliştea cu luminile din oraş te răsplătesc pentru efortul depus. Temperatura scade rapid după lăsarea soarelui şi vântul care începe să bată te obligă să te ascunzi în cort. În condiţii normale de aici se ajunge în 6 ore pe vârf.

Aproape nimeni din grup n-a putut dormi în această noapte. Deşi am stat cu ochii închişi toată noapte şi eram foarte obosit după prima zi de urcare, nu cred că am reuşit să adorm. Am avut şi ceva tuse noaptea şi mi-a curs nasul, nefiind sigur la ora de trezire dacă voi fi în stare să urc. La 2:30 m-am trezit, am pregătit un ceai şi micul dejun, mi-am făcut bagajul şi am aşteptat să fie gata grupul de plecare. Mi-au oferit şi mie un ceai cald şi pe la 3:30 cu frontalele pe frunte am intrat în potecă, care şerpuieşte pe creasta de stânci de deasupra platoului până la buza exterioară a craterului la 5650 m unde am ajuns la 10:30. Aici este un mic platou unde toţi ne-am culcat pentru a ne relaxa puţin. De pe potecă se vede deja crucea de pe vârf. Ultimii 200 de metrii i-am parcurs în ceva mai puţin de o oră. Priveliştea devine tot mai bogată, se poate observa deja vulcanul Ubinas care este tocmai activ şi scuipă o uriaşă fumarolă.

   

La 11:30, după 8 ore de urcare ating vârful vulcanului El Misti, 5822 m. Satisfacţia este enormă, priveliştea spectaculoasă. Toată lumea din grup este bucuroasă şi ne felicităm reciproc. Un alt grup se afla deja pe vârf, ei urcând alt traseu dinspre vest. De pe vârf se poate observa la vest muntele Chachani, în depărtare apoi Nevado Coropuna şi înzăperzita Cordillera Chilca.

   

Facem poze, mâncăm puţin după care la 12:15 începem coborârea. Până la platoul de pe buza secundară a craterului drumul de întoarcere este acelaşi. De aici însă, coborârea până la corturi se face pe grohotişul de cenuşă vulcanică în mai puţin de jumătate de oră. Este o senzaţie ca şi skiul în zăpadă pulver. Doar ridici piciorul şi te laşi dus de nisip în jos. Înainte de ora 13 ajungem la tabără, strângem corturile şi cu rucsacii în spate coborâm din nou în viteză prin grohoţişul de cenuşă vulcanică şi pe potecă de pe mica creastă de deasupra torentului spre parcare unde ne aşteaptă maşinile. În două ore terminăm coborârea până la 3660 m. Având un loc liber într-una din camionete, mă iau şi pe mine până în centrul Arequipei.
Deşi pentru mulţi montaniarzi ambiţioşi nu este un vârf care necesită o pregătire specială, pentru mine a fost o experienţă foarte frumoasă şi de abia aştept să urc şi traseul vestic dinspre Independencia. În orice caz altitudinea îşi arată efectul şi provoacă corpul şi spiritul la eforturi considerabile. Sper ca această mică descriere să încurajeze şi alţi români care vin în această zona a Peru-ului să urce vulcanul de casă al Arequipei.

Pentru cei care doresc să urce cu ghid, îi recomand cu toată încrederea pe:

Arcadio Mamani
arcadio_guide@hotmail.com
Jerusalen 400 AB2
Tel: 054-335418, 054-330408, 054-9905117
Arequipa, Peru

Eloy Cacya
eloy87@latinmail.com
Tel.: 054-9912814, 054-485860
www.sqaventours.com

 

 

 
 
 
© www.stefanroman.com 2001 - 2009
vizitatori