Responsabilitatea este mare. Trebuie să conducă ţara următorii 5 ani. O ţară de 10 ori mai mare ca România cu probleme urgente de rezolvat.

În al doilea tur al alegerilor prezidentiale din Peru au ajuns fostul preşedinte între 1985-1990, reprezentant al oligarhiei peruane şi compromis prin consecintele economice şi sociale catastrofale ale guvernului său corupt, avocatul Alan Garcia (APRA) şi fostul militar, favoritul populaţiei defavorizate şi sărace din sudul Peru-ului şi zona montană, populistul Ollanta Humala (Partido Nacionalista).
Problemele cu care se confruntă ţara sunt date de discrepanţa mare între partea privilegiată a populaţiei şi cea trăind în sărăcie (45%) sau chiar sub pragul sărăciei (30%). Distribuţia proprietăţiilor, a bogăţiilor şi a oportunităţiilor este extrem de inegală.
Una dintre cele mai mari secţii de vot din Arequipa, oraş situat în sudul Peru-ului şi cunoscut pentru spiritul sau revoluţionar, este Universitatea Catolica Santa Maria. Aici, expectativele populaţiei în dimineaţa scrutinului sunt diferite: Encanor Diaz Sandoval de 64 ani a votat nul. Este obişnuit cu promisiunile electorale ale candidaţiilor, care odată ajuns la putere, uită de angajamentele făcute în timpul campaniei. Fiind dată şi situaţia actuală, nici unul dintre candidaţi nu reprezenta pentru Encanor o alternativă. Pentru Yessica (23) şi Sandra Cabral (22), cochete studente la Universitatea Catolica, alegerea a fost mai simplă. Yessica consideră că discursul lui "Alan" este mai solid şi că politica neoliberală propusă de el şi semnarea unui tratat de liber comerţ cu Statele Unite ar aduce creştere economică şi prosperitate ţării. Sandra, care în primul tur de scrutin a votat deasemenea pentru alt candidat, ar fi preferat să nu voteze în acest tur. Cum însă legislaţia peruană obligă toţi cetăţenii cu drept de vot să participe la scrutin, Sandra a ales opţiunea "mai puţin rea" şi crede că Alan va câştiga.

Punctul de forţă a campaniei lui Ollanta Humala s-a bazat pe intenţia de a naţionaliza industria extractoare şi de prelucrarea a resurselor naturale, urmând astfel recentul model bolivian. Ca şi preşedintele Boliviei, fost linder sindical al producătorilor de coca, Evo Morales, Ollanta Humala se bucură de puternicul sprijin (financiar şi ideologic) al preşedintelui Venezuelei, Hugo Chavez. Cu două zile în urmă, chiar şi OSA (Organizatia Statelor Americane) a condamnat inmixtiunea lui Chavez în politica internă a Peru-ului. Cu viziunea s-a bolivariană de a uni statele latinoamericane şi de a termina hegemonia Statelor Unite în regiune, Chavez, înzestrat cu miliarde de dolari proveniţi din exportul de petrol, finanţează puternic campaniile electorale ale candidaţiilor şi partidelor de stânga de pe întreg continentul sud-amercian.
Andrea (50), angajată casnică, a venit la vot impreună cu fiica şi nepotul ei. Ea îşi doreşte o schimbare şi este sătulă de corupţia care domină clasa politică. "Democraţia peruană nu funcţionează şi sper ca Ollanta să creeze noi locuri de muncă şi să construiască noi şcoli pentru ca tineretul să aibă un viitor mai bun ca al nostru" . Cu Alan Garcia ca şi preşedinte, ea nu vede nici un fel de schimbare faţă de actuala politică a preşedintelui în funcţie Alejandro Toledo.

Encanor Diaz	Yessica (23), Sandra (22)	Andrea (50) cu familia
Diego & Diego - studenţi	taxiuri aducând alegători	Robert (28) - taximetrist

Diego Marchani (23) este de părere că "noul preşedinte peruan trebuie să fie o persoană care să formuleze programe economice care să duca la dezvoltarea ţării. Avem nevoie de consolidarea investitiilor străine, dar şi de o mai bună educaţie şi de locuri de muncă." Confruntarea televizată între cei doi candidaţi, transmisă în urmă cu două săptămâni la ora de maximă audienţă a adunat în faţa ecranelor milioane de peruani. "În dezbatere Ollanta a căzut în nişte goluri, nu a prezentat un program coerent şi n-a avut răspunsuri concrete la problemele ţării. Unii oameni sunt speriaţi de tipul de politică pe care vrea să-l practice".
Străzile din jurul universităţii sunt blocate de taxiuri care aduc alegătorii la secţia de votare. Aici votează locuitorii din 3 cartiere bine situate ale Arequipei, fiind astfel un mic bastion a lui Alan Garcia.
La 20 de minute de centrul oraşului, în zona Cono Norte de-a lungul şoselei care părăseşte Arequipa înspre lacul Titicaca se află cartierul Ciudad de Dios (Oraşul lui Dumnezeu). Aici străzile nu sunt asfaltate şi unele zone nu au apă potabilă. Locuitorii sunt mici negustori, muncitori zilieri sau agricultori. Eugeonio, mecanic de 43 de ani votează ca şi marea majoritate a populaţiei zonelor periferice cu Ollanta. "Trebuie să se schimbe ceva. Trebuie să avem un nou preşedinte. Schimbare. Alan se întoarce după mai bine de 10 ani şi se face ca şi cum n-ar fi fost nimica." În timp ce-l intervievez pe Eugenio se apropie câteva femei: "Olla trebuie să câştige. Pe el îl vrem preşedinte, el ne va înbunătăţii condiţiile. Ne trebuie apă. Ollanta". Agricultorul Luis în schimb este deziluzionat de promisiunile făcute de candidaţi. El, ca şi alti 1,7 milioane peruani au votat nul în această zi.

	Eugenio (43) - mecanic	Luis

Mă îndrept acuma cu taxiul spre o zonă şi mai izolată a oraşului. Aici, printre ultimele case din Asociacion Industrial Senor de Milagros locuieşte Jose Ttupa cu cei doi copii de 3 şi 5 ani. Este o încăpere mică, întunecată de 8 m². Îşi întreţine familia prin muncă de zilier în cariera de piatră, sfărâmând cu ciocanul bolovani. Câştigă 14 soles, echivalentul a 14 lei. Duce o viaţă grea, casa nu are electricitate şi face foc pentru gătit cu lemne culese la 3-4 km de casă. Drumul până la locul unde microbusele întorc este departe. Autorităţiile fac şi ele probleme la predarea titlurilor de proprietate. Mă invită înăuntru să văd cum trăiesc. Îşi căutase toată dimineaţa DNI-ul (documentul naţional de identitate) prin casă şi a pus casa pe cap. Îmi arată o pungă cu bani vechi. Este moneda veche a Peru-ului, inti-ul, introdus pe vremea lui Alan pentru a contracara hiperinflaţia. Aceste hârtii nu mai au nici o valoare. Hârtii pentru care Jose a muncit cu greu şi pe care le-a economisit. De acee consideră că Alan Garcia şi cu partidul său sunt nişte "rateros" (cuvânt vulgar pentru hoţi).

Jose TTupa	împreună cu cei doi copii

Robert, taximetristul cu care bat oraşul dintr-un colţ în altul se grăbeşte acasă. Trebuie să o ia pe soţie şi pe fiu şi să meargă să voteze. Amenda pentru neprezentare este de 140 de soles.
Mă cobor din taxi în Paucarpata, suburbie în estul oraşului. Trei licee învecinate sunt secţii de vot. Se apropie de ora 16, oră la care se termină alegerile. Cei care ajung cu câteva minute înainte de a se închide poarta sunt rugaţi de personalul şi reprezentanţii ONPE (organizaţia naţională peruană electorală) să se grabească. Unii nu mai ajung la timp. Disperaţi încearcă să-i convingă pe oficiali să-i lase să voteze. Militarii prezenţi la fiecare secţie de vot pentru a asigura liniştea în incinta secţiilor, barichadează acuma porţiile de intrare.

Primele bocas de urna (exit-polluri) îl văd pe Alan Garcia câştigător cu 52%.
Mă întorc acasă. Între timp în centru s-a adunat un grup al naţionaliştilor pentru a protesta. Se vorbeşte despre fraudă electorală. La ora 19 sunt numărate deja 70% dintre biletele de vot. Ollanta iese câştigător în majoritatea departamentelor. În Lima însă, oraş în care locuiesc 1/3 din alegători îl dă drept câştigător pe Alan Garcia cu 66%. Decisiv pentru rezultatele generale.

Susţinătorii lui Ollanta au ieşit în stradă pentru a demonstra - încă nu este clară înfrângerea
Scutieri din Lima pentru asigurarea liniştii publice
Două bombe lacrimogene sunt lansate în piaţă - nu era cazul pentru a crea panică

"Ollanta, Amigo, Arequipa esta contigo; En sierra, cuesta, selva, Ollanta presidente; El pueblo unido, jamas sera vencido" sunt strigalele demonstranţiilor din Plaza de Armas. Sunt în jur de 300 care mărşăluiesc cu steaguri în jurul pieţei. Poliţia adusă special din Lima s-a postat deja pe trei laturi ale pieţei. Atmosfera este liniştită. Poliţia calmă. Până când primesc ordin să facă 10 paşi înainte. Demonstranţii se simt provocaţi. Se aud insulte, injurături şi zboară din spate sticle goale de plastic. Poliţia se retrage până la bordură. Scutierii sunt dotaţi cu bastoane, puşcă pentru cartuşele cu gaze lacrimogene, cască şi vestă antiglonţ. Din nou ordin din partea generalului. Se formează 4-5 celule, inconjurând grupurile de demonstranti. Fotografii fug rapid să pozeze fiecare mişcare a poliţiei. Unul dintre grupuri este mai violent şi gălăgios. Se aude zgomotul scutului lovit de pământ. Inexplicabil cum o bombă lacrimogenă explodează în centrul acestui nucleu. N-a fost lansat din puşca, n-ar fi făcut-o nimeni de la acea distanţă, mai ales că poliţia nu avea măştiile puse. Se zvonea apoi că un demonstrant i-ar fi rupt-o unui poliţist de pe geacă şi ar fi detonat-o. Lumea se dispersează, pişcă nasul, ochii şi gâtul. În celălalt colţ al plazei, alt grup este înconjurat. Zboară din nou sticle spre poliţişti. Înainte de a pierde controlul, unul dintre tinerii poliţisti lanseză o lacrimogenă. Mică panifică, lumea fuge din piaţă şi în câteva secunde se mai află doar câţiva curioşi şi forţele de ordin în piata. S-a terminat demonstraţia. Temperatura a scăzut destul pentru ca lumea să se întoarcă spre case. Acasă, la televizor văd că Alan deja îşi anunţă victoria iar câteva minute mai târziu şi Ollanta Humala îşi recunoaşte înfrângerea. Un gest surprinzător având în vedere discursul său cu doar o oră înainte, când predica marea schimbare pentru ziua următoare.
Spiritele s-au liniştit.
Se ridica "ley seca" care interzicea vinderea de alcool de vineri 00:00 până luni ora 12:00.
Ziarele din toată lumea scriu despre una dintre cele mai spectaculoase reveniri pe scenă a unui politician latino-american. Hoţul a devenit din nou preşedinte.
Să vedem ce face Chavez care anunţă că va întrerupe relaţiile bilaterale cu Peru-ul în cazul unei victorii a lui Alan Garcia - ce dume. Deocamdată planurile lui pentru un pol anti-nordamerican se limitează aspura Boliviei şi Cubei.
Poziţia Statelelor Unite o cunoaştem deja..... urmează să fie semnat TLC-ul cu ei.

Responsabilitatea este mare. Va conduce ţara următorii 5 ani. O ţară de 10 ori mai mare ca România cu probleme urgente de rezolvat.